Ce înseamnă etica în psihoterapie și psihanaliză?
O discuție lungă, cu implicații filozofice, medicale și politice.
Iată câteva idei expuse de Alfred Dumitrescu si Sanda Lepoiev, psihanaliști formatori, la Colocviul de Psihanaliză de la mijlocul lunii noiembrie.
ALFRED DUMITRESCU: Ce să fie etica în psihanaliză și de ce vorbim despre ea? Atingerea înțelepciunii morale – sophia – e un proces continuu. Se întinde pe durata întregii vieți, e legat de dezvoltarea personalității individuale și de judecată practică, care ar putea fi tradus, acest phronesis, prin prudență. Iar prudența este versantul pozitiv al ideii că ne naștem, fiecare dintre noi, cu o anumită cantitate de curaj. Ce înseamnă curajul? În ultima instanță, curajul înseamnă aptitudinea de a ignora riscurile.
Și, pe măsură ce înaintăm în vârstă, adică pe măsură ce ne confruntăm cu realitatea, „consumăm“ din curaj. E ca și atunci când plecăm la drum cu rezervorul plin și avem, fiecare dintre noi, un rezervor de dimensiuni variabile, mergem mai prudent sau mai puțin prudent. În timp, mai pierdem din curaj. Ce câștigăm? Câștigăm prudență sau experiență. Înțelepciunea practică de care vorbea Aristotel s-ar dobândi printr-un fel de ucenicie alături de o persoana care o dovedește în existența sa zilnică, nu printr-o învățare de unul singur și nici măcar prin relația tradițională profesor-elev.(…)
SANDA LEPOIEV: Eu cred că termenii de etică și moralitate care se folosesc interșanjabil de foarte multe ori ne confuzează. Sunt mii de scrieri și de teorie despre asta. Toată disputa intelectuală dură pe subiect m-a dus la o încercare tenace de a mă rupe de toate și de a mă face sa mă gândesc care este de fapt diferența între etică și moralitate? Mi-am propus să gândesc lucrurile spunând că eticul este studiul conduitelor morale, dar, dincolo de asta, reprezintă reflecția asupra lor. Și dacă este o ramură a filozofiei, este și un metalimbaj al moralității.
Moralitatea, în schimb, ne aparține. Este un subiect interiorizat, face parte din noi. De la Aristotel încoace, inclusiv teoriile psihologice contemporane de la cognitivisti și piagetieni pana la psihanaliști, e vorba de un proces evolutiv, o subiectivitate care internalizează niște aspecte de undeva din afară. Asta mi-a ușurat puțin demersul când am încercat sa mă gândesc cu ce ne confruntam ca analiști. Ne punem întrebări legate de ceea ce ni se întâmpla în procesul analitic. (…)
Articol preluat din site-ul revistei Psychologies
https://www.psychologies.ro/revista-psychologies/psihanaliza-este-o-etica-in-sine-1158174
Psihanaliza este o etica in sine
(aici puteți vizualiza materialul în PDF așa cum a apărut în revistă)