Khalish - cazul prezentat de Rosine Perelberg - 2018
Lector - Raluca Poroineanu
Urmează materialul clinic, a cărui secvență, pe măsură ce s-a desfășurat în cursul analizei, a dat naștere reflecțiilor mele despre multiplele dimensiuni ale sensului care sunt prezente în anxietate. Narațiunea s-a desfășurat foarte lent în contextul transferului și contratransferului. Subliniez funcția de așteptare din partea analistului pentru ca sensul anxietății pacientului să se desfășoare încet.
Un bărbat înalt, zvelt, brunet, cu părul lung, Khalish a intrat în cabinetul de consultație plin de îndoieli. Corpul lui părea să fie plantat deasupra unor picioare lungi, subțiri, care erau neliniștite și stânjenite în timp ce stă în fața mea. El a vorbit despre a fi asaltat de îndoieli centrate pe întrebarea dacă ar trebui să rămână sau nu cu Mary, partenera lui de cinci ani. Mary este o femeie germană pe care Khalish o întâlnise pentru prima dată când ea a petrecut un an la Bruxelles pentru studii, acum vreo 10 ani. Nu fusese niciodată prea sigur dacă voia să trăiască cu ea: lucrurile pur și simplu se întâmplaseră așa. Mama lui fusese foarte pasionata de ea și îi spusese că trebuie să încerce. Dorința mamei lui fusese fundamental prezenta în succesiunea acestor evenimente. Nu știa ce vrea. Ar trebui să rămână cu ea sau să se despartă? De asemenea, nu era sigur dacă va rămâne la Londra, deoarece își ura slujba de avocat comercial și s-a gândit că ar trebui să se întoarcă la Bruxelles, unde mama lui și cele trei surori trăiau.
În cursul acestei prime ședințe mi-a spus că suferea de vertij. Acest lucru a început cu vreo 15 ani înainte, când părinții lui s-au despărțit. Atunci, era îngrozit că clădirile din jurul lui urmau să se prăbușească și era speriat de a merge singur pe stradă; cineva trebuia să fie mereu cu el. El a făcut o legătură cu prăbușirea turnurilor gemene. Episoadele de vertij au continuat cel puțin o dată pe săptămână. Aceste senzații fizice m-au alertat asupra unei experiențe de anxietate care nu putea fi exprimată în cuvinte, în ciuda tuturor informațiile pe care mi le-a dat. Gândindu-mă că șederea lui Khalish la Londra ar putea fi de scurtă durată, m-am oferit să-l văd o dată pe săptămână în această perioadă de criză și tranziție înainte de mutarea sa. Am început cu ședințe săptămânale. În această perioadă, Khalish a reușit să-și rupă piciorul și a mai avut câteva căderi în timp ce se antrena la sport, când și-a deteriorat umerii și genunchii. Timp de câteva săptămâni, a venit cu cârje în cabinetul meu de consultație. Avusese o criză de vertij după una dintre ședințele noastre la stația de metrou, iar asta a dus la o cădere, în care de asemenea și-a rănit și umărul. Nivelul meu de anxietate a crescut la fragmentarea progresivă a corpului său.
Sesiuni de terapie
Într-una dintre primele sesiuni cu Khalish, răspunsesem la una dintre lungile lui ruminații despre Mary spunând că „poate că nu era vorba despre Mary”. Aceasta a devenit o frază la care el s-a întors de mai multe ori în timpul în care am lucrat împreună. Îmi spusese cât de frumoasă era și că au avut o relație sexuală bună. Cu toate acestea, „lipsește ceva”. La câteva luni după ce ne-am început munca, Khalish a decis că vrea să se încheie relația cu Mary. Aceasta a inaugurat o perioadă de enormă promiscuitate. Discursul a fost că femeile din jurul lui l-au sedus, fără nicio referire la vârstă: o femeie mai în vârstă de la el de la birou, apoi câteva femei mai tinere pe care avea să le întâlnească în baruri și cluburi. După astfel de întâlniri s-a simțit extrem de deprimat și supărat. Am simțit alarmata că nu vom putea să-l conținem în cadrul nostru de o sesiune o dată pe săptămână. Deoarece era clar că plecarea lui din Londra nu era iminentă, eu am sugerat să creștem la trei sesiuni pe săptămână pe canapea. Am avut in minte că acesta ar fi probabil un cadru viitor care i s-ar fi oferit la Bruxelles. A fost de acord imediat. În primele luni ale analizei sale pe canapea, activitatea intensă a lui Khalish cu femeile a crescut. Îmi spunea despre diferitele întâlniri sexuale într-un un singur sfârșit de săptămână. (Toate erau femei străine din Londra și implicațiile transferului i-au fost interpretate. Am avut gânduri despre o căutare falică în această nevoie de a păstra un penis erect în orice moment. Nu știa ce trebuia să facă în această analiză). Un alt aspect al acestor întâlniri a fost că femeile păreau să-l aleagă pe el, după cum, simțea el, mama lui o alesese pe Mary pentru el.
Apoi, într-o sesiune de marți, după un an de analiză, mi-a spus următorul vis: A fost un coșmar terifiant; un bărbat cu capul albastru — era crud și dezgustător. Era agresiv, gol, bătrân, zvelt, fața lui își tot schimba culoarea. Mi-a spus că ascunsese bani într-o cutie de lângă toaletă. Am țipat la el: i-am spus că îmi plătesc chiria. Sunt la apartamentul lui.
Khalish nu se putea raporta la vis și s-a gândit că nu știe ce înseamnă. După un timp a spus că a simțit că și-a pierdut plăcerea de viață de când a plecat tatăl său și tăiase toate legăturile cu el. Toți luaseră partea mamei și ea întotdeauna a insistat asupra cât de dezgustător era el.
A rămas tăcut pentru tot restul sesiunii. Miercuri, s-a întors și a spus:
P: Această întrebare a stimei de sine negative, cred că este legată de alegerile pe care cineva le face... Mă gândeam la bărbatul din visul de ieri... Ai spus că a fost un aspect al meu...[O tăcere lungă. Am avut un sentiment de anticipare]
P: Există ceva despre care nu am vorbit niciodată. Acestea sunt episoade cu mine și cu sora. [De câte ori se referea la o soră, știam că era sora de lângă el, cu patru ani mai tânără decât el.] A vorbit într-un mod foarte ezitant, cu o voce foarte blândă și foarte repede...
P: Primul episod a avut loc când aveam 10 ani; ea avea 6 ani. Am dormit în același dormitor. Obișnuiam să jucăm acest joc prin care o sărut. Ne alăturam buzele și le păstram astfel maximum de timp, fără respirație.
Al doilea episod este ceva mai târziu. Aveam 13 sau 14 ani, la acel moment și nu avusesem încă nicio activitate sexuală; era înainte să fi sărutat o fată. Am fost în camping cu părinții mei. A fost chiar a doua zi după ce am văzut acel film porno cu prietenul meu. Seara, eram în același cort cu sora mea; părinții mei erau într-un alt cort. Nu-mi mai amintesc precis, dar eram goi și ne-am apăsat trupurile unul pe altul. Nu am vorbit. Acest lucru nu a provocat dorință sau excitație. A provocat vinovăție. Am profitat de poziția mea, așa cum eram mai mare decât ea. Întotdeauna am fost îngrozit că sora mea ar spune cuiva ce s-a întâmplat. Cred că bulimia ei are legături cu ceea ce s-a întâmplat intre noi. Ea este instabilă și mereu mă gândesc că are legătură cu aceste episoade.
Comentarii
Aceasta a fost o săptămână crucială în analiză. Visul pe care Khalish l-a adus la sesiunea pe care o avea marți i-a permis să exploreze aspecte despre care nu vorbise până atunci. Visul ne-a dezvăluit lui și mie experiența lui despre sine ca fiind terifiant, pervers și dezgustător. Khalish țipă la acest bărbat că plătește pentru sentimentele sale de vinovăție. Acest om pervers și agresiv din vis se leagă de un aspect al lui însuși, dar și al tatălui său — furia împotriva tatălui său pentru că l-a abandonat în ceea ce el trăiește ca un univers dominat de mama lui. Khalish oferă afirmația emoționantă „Își pierduse plăcerea de viață de când a plecat tatăl său”. Se exprimă de asemenea și dorul lui pentru tată.
Acest vis a deschis calea dezvăluirilor, la sesiunea următoare, a secretului pe care el îl dusese în cea mai mare parte a vieții — schimburile sexuale cu mult mai tânăra lui soră. „Își uneau buzele și... le țineau în acest fel maxim timp, fără a respira.” Era aceasta o expresie a unei identificări primare cu o figura feminina, sau dorința de a prelungi o retragere, fără să respire? Sunt exprimate sentimente de rușine și vinovăție, care au fost surprinse în visul lui din sesiunea anterioară, dând un alt strat de sens visului; relația de vinovăție cu propriul său Supraeu.
Bărbații din familie au fost violenți și agresivi. Anxietatea de a-și asuma o identificare masculină este legată de violența, perversitatea și analitatea lor. Se simte prins între mama sa și tatăl său, în universul juisanței lor, înstrăinat de propria sa dorință. Vertijul continuu are sens în acest context. Este posibil ca asta să înlocuiască anxietatea cu o senzație de frică, deoarece el prezinta în mod constant riscul de a se răni, corporal.
Fragmentarea corpului
Când a venit pentru prima oară să mă vadă, Khalish a fost prins într-o lume obsesională: „a fi sau a nu fi cu Mary/mamă”—un univers în care nu era loc pentru tată. Acest tată a fost perceput ca violent, pervers, crud și periculos, așa cum a apărut în visul cu bărbatul cu fața albastră. Uneori, era pur și simplu indiferent și nu-l interesa fiul său. Transgenerațional au fost prezente probleme, centrate pe bărbații violenți din cele două generații precedente, ceea ce a împiedicat mobilizarea sentimentelor agresive față de tată. În această lume obsesionala, prin urmare, nu era loc pentru un al treilea.(Sodré 1994).
Khalish și-a ascuns în mod conștient câteva dintre gândurile sale, ca în cazul abuzului sexual asupra surorii sale în copilărie și ca în cazul interogațiilor sale interioare despre potențialele sale identificări homosexuale. Problemele de rușine și vinovăție au fost așadar prezente pentru el. În orice caz, accidentele pe care le-a avut la începutul analizei, prin care s-a rănit la picioare, genunchi și umerii și experiențele persistente de vertij pe care le îndurase în trecut 15 ani, au exprimat conflicte care încă nu ajunseseră la reprezentare. Retrospectiv, se poate înțelege un alt strat, mai arhaic, al experienței sale, prin aceea că el prezenta și un corp care nu putea fi experimentat ca sexual, dar era alcătuit din bucăți și părți care dureau și se fracturau. În același timp, aceste experiențe, exprimate în termeni corporali, aveau nevoie să se repete în continuare. Freud afirmă că simptomele sunt create pentru a „înlătura eul dintr-o situație de pericol” (1926, p. 144). În povestea lui Khalish și în procesul analitic parcă simptomele s-ar înmulți pentru a ține anxietatea la distanță.
Cred că comportamentele de acting-out în creștere în contextul analizei sale au fost încercări inconștiente de a da formă și semnificație a ceva ce nu fusese înțeles inițial: funcționează ca semnale, puncte de legătură între prezent și trecut (după cum s-a discutat în cea de-a doua teorie a anxietății a lui Freud), precum și exprimând ceva care nu ajunsese anterior la reprezentare (ca în prima teorie a lui Freud). Eterogenitatea simptomelor a indicat, de asemenea, fragmentarea sensului și alienarea profunda a lui Khalish în relație cu sine însuși și propriile sale dorințe. A fost închis în lumea dorințelor mamei pentru el, într-un univers în care nu era loc pentru tatăl său. Teama este aceea de a dispărea în plăcerea celuilalt. Acest lucru a provocat o anxietate copleșitoare care s-a repetat și amplificat în contextul analizei sale. În transfer, analistul a devenit aceasta figura copleșitoare, atât masculina cât și feminină, după cum indica figura transsexualului. Anxietățile paranoide au fost apoi exprimate în fragmentarea progresiva a corpului în primul an de lucru împreună. Într-un mod foarte concret Khalish îmi arăta anxietatea cu privire la pierderea integrității sinelui său. A fost asta o expresie a anxietății sale de castrare? S-ar putea identifica retroactiv experiența imposibilă a lui Khalish de a fi în lume ca un copil, prins între seducția și violența mamei și tatălui într-un mod pe care nu l-a putut descifra.
Bibliografie:
Enigma anxietătii: între familiar și nefamiliar, Rosine Jozef Perelberg, IJP, 2018
Martie 2022