Teoria Atașamentului și Disocierea

Privim disocierea în termeni de:

• MIL modele interne de lucru (Internal Working Models/self-states)
• modele de atașament
• Înainte de Bowlby:
• Atașamentul copilului față de îngrijitor = gratificarea instinctelor
• Atașamentul = un instinct secundar
• Janet (1889): disocierea a fost identificată şi descrisă întâia dată
• Freud (1895) nu a folosit termenul "disociere", dar s-a referit la un fenomen aproape identic, acela al ‖clivarii conştiinţei‖
• Ferenczi (1933): ―Confuzia de limbaj dintre adulți și copii‖
• Kardiner (1941): ―Supraeu militar‖ (studiind trauma de luptă)
• Rycroft (1972): disocierea = coexistenţa a două/mai multe procese mentale fără ca acestea să fie conectate sau integrate
• Winnicott (1971): procesul disocierii era sinonim cu o formă de clivare a EU-ului.
• Brenner (2001): formele disocierii se regăseau la baza unor tulburări de
• Krystal, 1988; Grubrich-Simitis, 2010: pierderea funcţiei simbolice, pierderea expresiei metaforice, gândirea concretă rigidă şi amorţirea afectului
• DSM-IV (1994):      tulburarea     de      identitate     disociativă     (TID)
• Baranger, Baranger şi Mom, 1998: vătămarea structurii psihice poate duce la o pierdere a sensului
• Lyons-Ruth(2001):
• Sistemul de atașament asemenea sistemului imun (modulează boala fizică)
• Scopul disocierii: modulează frica psihologică
• Bohleber (2010): disocierea = o pierdere a auto-reglării, auto-coeziunii şi auto- continuităţii
• George si Solomon (2008,2011): există un ―sistem de îngrijire‖ care este corelat cu ‖sistemul de atașament‖ si cu un ―sistem defensiv‖

Paradigma atașamentului

John Bowlby (1969-1988)

Viața este o serie de excursii de explorare având ca bază de siguranță figura de atașament.

• Propune o teorie de tip evoluționist cu baze biologice pentru comportamentul de atașament: oamenii sunt predispuși la a se atașa în serviciul supraviețuirii
• Scopul sistemului de atașament este căutarea proximității figurii de atașament în vederea scăderii anxietății și cresterea sentimentului de securitate emoțională
• Atașamentul =  un  ―sistem  comportamental‖  (de  atașament)  în  sine,  un  sistem motivațional în sine
• Sistemul de atașament: figura de atașament devine soluția primară a copilului la experiența fricii (Hesse si   Main,1999)
• Figura de  atașament  devine  ―baza  de  siguranță‖;  absența  figurii  de  atașament duce la inhibarea comportamentului de explorare
• Nevoia de protecție și linistire în fața durerii psihice/emoționale care survine după rănire/traumă (Bowlby,1969)
• Sistemul de atașament se declanșează ca sistem motivațional înnăscut ce servește ca protecție față de pericolul mediului (freeze-fight-flight).
• Separarea prelungită de îngrijitor are consecințe psihologice

Tipare de atașament

• Reacții la separare: …..Protest………Disperare………Detașare

*Strange Situation Protocol (Mary Ainsworth): evaluează reacția copiilor la separarea de mamele lor

Tipare de atașament:

1. sigur
2. nesigur
   • anxios-evitant (dezactivare)
   • anxios-rezistent/ambivalent (deconectare: lipsa de disponibilitatet/ /empatie; fară rele tratamente)

*1. si 2. Nu se corelează cu comportamentul neadaptativ în viitor (Fonagy,2001)

3. dezorganizat (atașament-D)(cu rele tratamente/abuz fizic și emoțional)

*3. este legat de psihopatologie.

Între căutarea sentimentului de sigurantă și teama de îngrijitor apare o dilemă în strategia de atașament, care tinde să se dezorganizeze (apar MIL multiple, separate, incompatibile între ele (Blizard, 2003)- excludere defensivă/disociere).

Modele Interne de Lucru (MIL)

Interesul  lui   Bowlby  a   trecut  treptat  de   la   abordarea comportamentală a atașamentului către procesarea mentală.

• Sunt reprezentări mentale ale propriului self, ale figurii de ataăament și ale relației dintre ele- cunoaștere implicit procedurală
• Implică așteptările infantile de disponibilitate ale figurii de atașament
• Se bazează pe experiențele trecute și se aplică și pentru experiențele prezente
• Pot intra în conflict unele cu altele și pot opera în mod defensiv și inconștient (MIL segregate/separate-stări disociate ale SELFului)
• Organizează cogniția, afectele și așteptările legate de relația de atașament
• Sunt structuri supraordonate mentale care combină numeroase scheme/reprezentări de  ―a  fi  cu  cineva‖  și  care  regularizează  comportamentul copilului în relație cu figura de atașament (Fonagy, 1995)
• Implică o dinamică la nivel implicit-procedural al relației (non-verbal, presimbolic)(Bucci,1997)
• dezorganizat (Atașament-D): MIL separate, multiple și incoerente) este diferit de A. sigur prin faptul că este corelat cu stări mentale multiple și disociate care controlează comportamentul copilului. Stările mentale sunt în legatură cu reprezentările (ale propriului self și figurii de atașament) simultane și incoerente (Liotti, 1995).
• dezorganizat este văzut ca reprezentând o disfuncție a sistemului relațional de atașament, care nu a reușit să fie un tampon pentru fricile foarte intense (Lyons- Ruth, 2001).
• Dilema de rezolvat este între impulsul de a se apropia de părinte ca ”heaven of safety” și impulsul de a se depărta de părintele care reprezintă în sine o sursă de Aceasă dilemă stă în spatele unei frici fără de soluție.
• dezorganizat predispune la apariția patologiei disociative (Ogawa, 1997)
• Mediul interpersonal/relațional devine important în fenomenul disocierii Adult Attachment Interview (AAI) și transmiterea transgenerațională a stilului de atașament
• Există o legătură între tipul de atașament al copilului și cel al mamei
• Apariția dezorganizat: atașament față de un părinte înspăimântător / înspăimântat (Hesse si Main,1999)

AAI:

• Evaluează efectele asupra funcționării curente a adultului plecând de la experiențele lor timpurii de atașament, incluzând separarea de figurile de atașament.
• AAI scorează trauma nerezolvată: face o legătură între trauma- MIL- dezorganizat- coerența discursului/narativului pacientului.

*A.dezorganizat este un predictor mai puternic pentru disociere decât expunerea la traumă (Dutra,2009; Ogawa,1997). Trauma nerezolvată duce la MIL disociate.

Determinarea atașamentului adulților (The Adult Attachment Projective, AAP*)

• Set de 8 imagini: activează sistemul comportamental de atașament
• Păstrează accentul teoriei ataşamentului pe structurile de reprezentare
• Analiza discursului examinează procesele de apărare derivate din ataşament
• Este mai uşor de utilizat decât interviul semistructurat (AAI).

Sisteme Motivaționale de Comportament - J.Bowlby

• ―Sistemul explorator‖:  legat  strâns  de  sistemul  de  atașament  (―secure  base‖); figura de atașament devine       ―heaven of safety‖.
• ―Sistemul de  cooperare/colaborare‖:  dacă  atașamentul  este  sigur,  copilul  are tendința să se joace și să colaboreze cu îngrijitorii.
• ―Sistemul de competiție‖: stabilește ierarhia dominant-submisivă în interacțiunile sociale; scopul este sa nu rănească ci să supună (agresivitate ritualizată).
• ―Sistemul defensiv

A.dezorganizat: interacțiunea între sistemul de atașament și sistemul defensiv

• Reprezentările celor două sisteme aflate în conflict se reflectă într-un fel de compartimentalizare sau disocierea structurală a minții
• Reprezentările Self-vulnerabil / Îngrijitor-salvator (sistemul de îngrijire) coexistă cu reprezentările disociate ale Self-victimă / Îngrijitor-amenințător (din defensiv

• Simptomele PTSD (amorțeală, evitarea, iritabilitatea, frica, dezechilibru în autonomie): răspunsuri evolutive ale activării S.defensiv (+S.defensiv), activat de evenimente traumatice (Cantor, 2004)
• Predispoziția către PTSD este legată de existența dezorganizat (Main si Hesse,1990).

În concluzie, despre importanța majoră a atașamentului…

• Disocierea este un mecanism important în dezorganizat
• dezorganizat predispune la apariția patologiei disociative la adult (disocierea stărilor EU-lui)
• Atașamentul afectează procesele mentale care stau la baza organizării personalității și a psihopatologiei
• Trauma și dezorganizat la părinți sunt asociate cu:
  • Inhibiția capacității de a îngriji
  • Scăderea capacității de a reflecta și simboliza
  • Scăderea capacității de a metaforiza

Mentalizarea

Prezentator - Mircea Zgârdău

Mentalizarea: abilitatea ce rezultă din experiența copilului de a-și regăsi/recunoaște propria stare-mentală reprezentată în mintea figurii sale de atșament (Fonagy,2001). Dezvoltarea SINE-ului se petrece prin percepția/regăsirea sa în mintea altcuiva, ca o ființă care are intenții proprii (gândind și simțind).

Peter Fonagy:

Copilul are nevoie de a-și regăsi mintea în mintea părintelui/îngrijitorului (Fonagy,1995)

• Copilul internalizează imaginea părintelui conținător, devenind auto-conținător
• Copilul internalizează imaginea din mintea părintelui și devine nucleul de mentalizare despre Sine al copilulu Se ―găsește pe sine în altul”
• Capacitatea de reflectare eșuată: copilul se descoperă pe sine ca fiind o persoană concepută în termeni de realitate fizică, nu în termeni de stare-psihică.

Deficitul de mentalizare

• dezorganizat interferează cu capacitatea de a  mentaliza
• părinții care nu pot reflecta cu înțelegere asupra experienței interne a copilului lor
• răspund neconcordant, ne-oglinditor: privează copilul de construirea unui sentiment de Sine
• mentalizarea favorizează funcțiile reglatoare emoționale și capacitatea de simbolizare
• Copilul pierde interesul de a-și regăsi Sinele în mintea părintelui (protecție de a nu fi copleșit de intențiile ostile/ignorante ale părintelui)
• Ruptura în conectarea afectivă duce la o diminuare a capacității de reflectare (apar atașamente MIL segregate/separate ale relației.
• Mentalizarea este esența relației dintre părinte și copil
• Neglijarea copilului / a formării capacității de mentalizare duce la apariția unui adolescent rigid, anxios, închis în sine, violent și din ce în ce mai puțin dispus să învețe.

Concluzii

despre importanța majoră a mentalizării…

• „…Mentalizarea este mai mult o atitudine decât o aptitudine, o atitudine cercetătoare și respectuoasă în privința stării mintale a altor persoane, conștientă de limitele cunoașterii celorlalți‖ (Fearon 2006)
•  Mentalizarea reflectă perspectiva de înțelegere a trăirilor celorlalți și este importantă pentru menținerea unor relații sănătoase și reciproc satisfăcătoare‖ (Fearon 2006)
• „ Mentalizarea semnifică putința de a te vedea pe tine însuți din afară și pe ceilalți dinăuntru‖ (J. Holmes,2018)

Interacțiunile active în diada psihoterapeutică

• Disocierea este un mecanism defensiv, cu rolul de a proteja și organiza atașamentul, pentru prezervarea sentimentului de siguranță.
• Sensul traumei psihice ne poartă înapoi către aspectele de atașament
• Teoria atașamentului ne oferă o perspectivă asupra obiectelor internalizate (RELAçIA este cea internalizată, un fel de ―a fi cu un altul‖).
• Când aceste modele internalizate de ―a fi cu un altul‖ sunt segregate/separate și incompatibile, pot fi înțelese ca Stări Disociate ale
• Reprezentările disociate  ale  A.dezorganizat  și  reexperimentarea  ―fricii  fără  de soluție‖ afectează funcțiile mentale în dezvoltarea personalității (deficit de mentalizare, instabilitate emoțională, impulsivitate)
• Disocierea reprezentărilor de Sine-cu-altul și a deficitului de mentalizare: la persoanele cu A.dezorganizat atunci când se activează nevoile lor de atașament, nu și când experiențele activează alte sisteme (S.competiție, sexual, S.colaborativ).
• dezorganizat în copilăria timpurie duce la dezvoltarea de comportamente de control în copilăria mijlocie/strategii organizate (fac apel la alte sisteme motivaționale)
• Strategii organizate: evită dezorganizarea MIL și disocierea ( în timp copiii devin anxioși/depresivi sau violenți/impulsivi (BPD)
• Strategiile de control eșuează: apar procese disociative (MIL și reprezentări dezorganizate)(Hesse,2003; Liotti,2014). Putem avea dezorganizat și psihopatologie disociativă FĂRĂ să avem simptome TID )
• Este important să identificăm fiecare MIL (din stările Selfului) și să discernem care relație din istoria pacientului se bazează pe ele
• Acțiunile terapeutice: nivelul cunoașterii implicite relaționale (enactmenturile și identificările proiective)
• Nivelul de rezonanță emoțională și acordaj empatic cu pacientul, facilitează apariția stărilor de afect din MIL în cadrul fanteziilor interpersonale și ale experiențelor neformulate (Stern, 1983). Dacă dialogul este colaborativ (terapie), acesta duce la (re)construcția și reglarea interacțiunilor. Cunoașterea relațională implicită este vulnerabilă la lipsa de integrare a sistemelor interne de sens/semnificație ale pacientului și terapeutului. Dacă relația de tip colaborativ este indisponibilă, atunci MIL conflictuale ale actării implicit-procedurale rămân Dacă afectele negative rămân în afara discursului, va fi foarte dificil de integrat MIL.
• Trebuie să recunoaștem semnele activării sistemului de atașament în pacient și schimburile de atașament din relația terapeutică: înțelegem motivele apariției simptomelor disociative
• Trebuie să  facilităm existența   unei   relații   care   să   permită   pacientului ―externalizarea‖ reprezentărilor interne și chinuitoare care stau la baza modelului său disociat de atașament.
• Fobia de atașament și de pierdere sunt pervazive la persoanele traumatizate. Aceste fobii se manifestă în relația terapeutică. Ele trebuie depășite pentru ca procesul terapeutic să înainteze (Van der Hart,2006)fect din MIL în cadrul fanteziilor interpersonale și ale experiențelor neformulate (Stern,1983).

Ianuarie 2021

Bibliografie:

1. Elizabeth Howell: „The Dossociative Mind
2. Elizabeth Howell: „Understanding and treating Dissociative Identity Disorder
3. Elizabeth Howell, Sheldon Itzkowitz: „The Sissociative Mind in Psychoanalysis-Understanding and working with trauma
4. Fonagy: „ Affect regulation, mentalization and development of the self